Creşterea competitivității naționale. Metodologia formării inovatorilor

Abstract

Inovatorul, conform dicționarelor, este o persoană care realizează şi introduce ceva nou într-un domeniu de activitate; persoană care aduce o inovație într-un sector al producției, având ca rezultat îmbunătățirea calitativă şi cantitativă a muncii. Adesea, inovatorul este un specialist de calificare înaltă, capabil de a genera oferte inovatoare în unele domenii, având un impact pozitiv. În procesul elaborării unor oferte inovatoare autorul apelează la multiple informații şi cunoştințe din diferite domenii ale ştiințelor exacte şi aplicative, cum ar fi matematica, fizica, biologia, chimia, filosofia, economia, politologia, dreptul. În virtutea acestor cerințe, inovatorul trebuie să posede cunoştințe în aceste domenii ale ştiinței şi practicii. Scopul cercetării constă în dezvăluirea unor elemente în procesul elaborării şi implementării unor inovații, ca fiind cunoştințe în diverse domenii ale ştiinței şi tehnicii, fizică, chimie, biologie şi alte domenii, necesare pentru inovatori. Cuvinte-cheie: inovator, stimulente, cunoştințe, promovare, formare, savanți, ingineri.